Psihofiziologie. 2020 aprilie 2: e13572. doi: 10.1111/psyp.13572
Ferrari V1, Mastria S2, Codispoti M2.
Abstract
Studiile anterioare au arătat în mod constant că expunerea repetată la stimuli emoționali duce la o reducere a răspunsurilor corticale și autonome (obișnuirea afectivă). Aceste constatări rezultă din studiile efectuate în cadrul unei singure sesiuni experimentale, prevenind posibilitatea dezlegarii pe termen scurt de efectele de obișnuire pe termen lung. Studiul de față a investigat dacă obișnuirea afectivă reflectă un proces de învățare de scurtă durată sau o schimbare mai stabilă care implică memoria pe termen lung. Participanții au trecut printr-o primă fază de obișnuire constând din 80 de repetări ale aceluiași set de imagini emoționale și neutre, când au fost măsurate potențialele legate de evenimente și activitatea oscilativă (Sesiunea 1). În mod esențial, după un interval de 1 zi, aceiași participanți au fost expuși la o a doua fază de obișnuire cu aceiași stimuli care au fost observați înainte. Rezultatele au arătat că atenuarea modulării afective a potențialului pozitiv târziu (LPP) determinată pe parcursul repetărilor Sesiunii 1 a rămas neschimbată după un interval de 1 zi, iar acest efect de obișnuire între sesiuni, care a fost specific exemplarelor repetate, a fost consecvent în diferite tipuri emoționale. continuturi. Desincronizarea alfa a fost clar îmbunătățită pentru imaginile cu erotică și mutilare, iar acest model modulator a rămas destul de stabil în timpul repetărilor. În total, aceste constatări sugerează că obișnuirea afectivă LPP nu este un proces de învățare de scurtă durată, ci, mai degrabă, reflectă o reprezentare consolidată a memoriei pe termen lung a stimulilor specifici repeți.
CUVINTE CHEIE: Atenţie; emoţie; obișnuire; potențial pozitiv tardiv; învăţare; memorie
PMID: 32239721
DOI: 10.1111 / psyp.13572
;