Deficitele finale ale funcției de recompensare a creierului după înfrângerea socială cronică la șobolani: susceptibilitate, reziliență și răspuns antidepresiv (2014)

Biol Psihiatrie. 2014 Oct 1; 76 (7):542-9. doi: 10.1016 / j.biopsych.2014.01.013.

Der-Avakian A1, Mazei-Robison MS2, Kesby JP1, Nestler EJ3, Markou A4.

Abstract

FUNDAL:

Anhedonia, sau diminuarea interesului sau a plăcerii pentru activități răsplătitoare, caracterizează depresia și reflectă deficitele în circuitele de recompensare ale creierului. Stresul social induce anhedonie și crește riscul de depresie, deși efectul stresului social asupra funcției de recompensare a creierului este înțeles complet.

METODE:

Acest studiu a evaluat următoarele: 1) funcția de recompensare a creierului la șobolani (folosind procedura de auto-stimulare intracraniană) și nivelurile de proteine ​​ale factorului neurotrofic derivat din creier și moleculele de semnalizare aferente ca răspuns la înfrângerea socială cronică, 2) funcția de recompensare a creierului în timpul înfrângerii sociale și tratamentul pe termen lung cu antidepresivele fluoxetină (5 mg / kg / zi) și desipramină (10 mg / kg / zi) și 3) au forțat comportamentul de testare a înotului după înfrângerea socială și tratamentul cu fluoxetină.

REZULTATE:

Înfrângerea socială a scăzut profund și persistent funcția de recompensare a creierului, reflectând un răspuns anhedonic de durată, la șobolani sensibili, în timp ce șobolanii rezistenți nu au prezentat deficite de recompensă cerebrală pe termen lung. În zona tegmentală ventrală, înfrângerea socială, indiferent de susceptibilitate sau rezistență, a scăzut factorul neurotrofic derivat din creier și a crescut AKT fosforilat, în timp ce numai sensibilitatea a fost asociată cu ținta crescută a rapamicinei cu mamifere fosforilate. Fluoxetina și desipramina au inversat deficitele de recompensă ale creierului induse de stres mai mici, dar nu mai mari, la șobolani sensibili. Fluoxetina a scăzut imobilitatea în testul de înot forțat, la fel ca și înfrângerea socială.

CONCLUZII:

Aceste rezultate sugerează că răspunsul anhedonic persistent diferențial la stresul psihosocial poate fi mediat de molecule de semnalizare a zonei tegmentale ventrale, independent de factorul neurotrofic derivat din creier și indică faptul că anhedonia indusă de stres este asociată cu rezistența la tratamentul antidepresiv. Luarea în considerare a acestor factori comportamentali și neurobiologici asociați cu rezistența la stres și acțiunea antidepresivă poate promova descoperirea de noi ținte pentru tratarea tulburărilor de dispoziție legate de stres.

Copyright © 2014 Societatea de Psihiatrie Biologică. Publicat de Elsevier Inc. Toate drepturile rezervate.

CUVINTE CHEIE:

anhedonia; BDNF; ICSS; depresie; mTOR; stres