Int J Obes (Londra). 2016 Feb 17. doi: 10.1038/ijo.2016.28.
Dietrich A1, Hollmann M1, Mathar D1,2, Villringer A1,2,3,4,5, Horstmann A1,2,6.
Abstract
OBIECTIVE:
Pofta de mâncare este o forță motrice pentru supraalimentare și obezitate. Cu toate acestea, relația dintre mecanismele creierului implicate în reglarea acestuia și starea greutății este încă o problemă deschisă. Lacunele în distribuția studiată a indicelui de masă corporală (IMC) și concentrarea pe analizele liniare ar fi putut contribui la această lipsă de cunoștințe. Aici, am investigat mecanismele creierului de reglare a poftei folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) într-un eșantion echilibrat, incluzând participanți cu greutate normală, supraponderali și obezi. Am investigat asocierile dintre caracteristicile obezității, comportamentul alimentar și funcția de reglare a creierului, concentrându-ne pe relațiile neliniare.
SUBIECTE/METODE:
43 de femei voluntare înfometate (IMC: 19.4-38.8 kg/m2, medie 27.5 +/- 5.3 sd) au fost prezentați cu stimuli alimentari vizuali pre-evaluați individual în funcție de gust și sănătate. Participanții au fost instruiți fie să admită pofta viitoare, fie să o reglementeze. Am analizat relațiile dintre activitatea de reglare a creierului, precum și conectivitatea funcțională și IMC sau comportamentul alimentar (Three-Factor-Eating Questionnaire, scale: Cognitive Restraint, Dezinhibition).
REZULTATE:
În timpul reglării, IMC s-a corelat cu activitatea creierului în putamenul stâng, amigdala și insulă într-o manieră în formă de U inversată. Conectivitatea funcțională dintre putamen și cortexul prefrontal dorsolateral (dlPFC) s-a corelat pozitiv cu IMC, în timp ce cea a amigdalei cu pallidum și girusul lingual a fost asociată neliniar (în formă de U) cu IMC. Dezinhibarea s-a corelat negativ cu puterea conectivității funcționale dintre amigdală și cortexul prefrontal dorsomedial (dmPFC), precum și caudat.
CONCLUZII:
Acest studiu este primul care dezvăluie relații pătratice dintre procesele creierului legate de alimente și IMC. Asociațiile neliniare raportate indică relații inverse între procesarea motivațională legată de reglementare în intervalul de greutate normală/exces de greutate în comparație cu intervalul de obezitate. Analizele de conectivitate sugerează că necesitatea ajustării de sus în jos (dlPFC) a reprezentărilor valorii striatale crește odată cu IMC, în timp ce interacțiunea dintre auto-monitorizare (dmPFC) sau planificarea acțiunilor strategice legate de alimentație (caudate) și procesarea salience (amigdala) ar putea fi împiedicat cu o dezinhibire ridicată.International Journal of Obesity a acceptat previzualizarea articolului online, 17 februarie 2016. doi:10.1038/ijo.2016.28.
PMID: 26883294
;
