Suprapunerea între dependența de hrană și tulburările de alimentație DSM-5 într-o probă care caută un tratament (2015)

Marco Aurélio Camargo da Rosa

https://www.drugabuse.gov/international/abstracts/overlap-between-food-addiction-dsm-5-eating-disorders-in-treatment-seeking-sample

 

MC Rosa1,2, J. Collombat2, CM Denis2,3, J. Alexandre2, F. Serre2, M. Auriacombe2, M. Fatseas2. 1Centrul de Cercetare a Drogurilor și Alcoolului, Universitatea Federală din Rio Grande do Sul, Brazilia; 2Psihiatrie a dependenței, USR3413, CNRS, Universite Bordeaux, Franța; 3Universitatea din Pennsylvania, Statele Unite ale Americii

Obiective: Deși diagnosticul de dependență de alimente (FA) nu este recunoscut oficial, unele studii au arătat că criteriile DSM-5 pentru tulburarea consumului de substanțe (SUD) ar putea fi transferabile la FA. Ne-am propus să verificăm o posibilă suprapunere între tulburările alimentare DSM-5 (anorexie, bulimie și tulburare de alimentație excesivă) și FA.

Metode: În 2014, pacienții consecutivi înscriși într-un program de tratament al dependenței din Bordeaux, Franța au fost evaluați cu ASI modificat pentru a include comportamentele alimentare, Interviul Mini International Neuropsihiatric pentru tulburări psihiatrice, inclusiv criteriile DSM-5 pentru SUD, jocuri de noroc, tulburări de alimentație (ED). ) și criteriile FA bazate pe criteriile DSM-5 pentru SUD.

Rezultate: au fost înrolați 80 de pacienți, 64% bărbați, vârsta medie 41 ani (SD=11), 43% supraponderali (IMC≥25), 90% cu SUD, 10% cu jocuri de noroc, 64% cu alte comorbidități psihiatrice. 11% au primit un diagnostic de tulburare de alimentație DSM-5. Diagnosticul FA a fost îndeplinit de 28% din întregul eșantion (10% uşoară, 7% moderată, 11% severă). Acei pacienți au îndeplinit o medie de 5.2 criterii din 11 (SD=2.8) și cele mai susținute au fost „cantități mai mari decât cele dorite” (54%), „poftă/dorință puternică” (39%) și „eforturi nereușite de reducere” (35%). Pacienții cu Tulburări de alimentație DSM-5 au avut mai multe șanse să îndeplinească diagnosticul de FA (78% față de 21%, p=.001), iar persoanele cu DE au întâlnit mai mult FA (32% față de 3%, p=.001). Nu a fost găsită nicio asociere între diagnosticul FA și celelalte comorbidități psihiatrice, cu excepția ADHD. Pacienții cu diagnostic de FA au prezentat un scor de severitate ASI mai mare în domeniile medical, familial/social și alimentar.

Concluzii: Diagnosticul FA este foarte asociat cu tulburările alimentare DSM-5 și se poate suprapune cu unele diagnostice. Pacienții cu FA au prezentat o afectare comparabilă cu pacienții cu SUD. Sunt necesare studii suplimentare pentru a aborda validitatea diagnosticului FA folosind criteriile DSM-5 SUD. Sprijin financiar: Franța: PHRC 2006, Brazilia: CSF, CNPq, CAPES.

Anul abstract: 

2015

Regiunea abstractă: 

America Latină și Caraibe

Rezumat Țara: 

Brazilia

Categorie abstracte: 

Tratament