Volumul 9, Iunie 2016, pagini 118-125
Dieta, comportamentul și funcționarea creierului
http://dx.doi.org/10.1016/j.cobeha.2016.03.004
Important de subliniat
• Zaharoza este întăritoare și promovează eliberarea de dopamină independent de gustul acesteia.
• Drogurile și zaharoza au efecte puternice, dar tranzitorii asupra sistemului mezolimbic.
• Drogurile care creează dependență perturbă grav plasticitatea creierului după expunerea pe termen lung.
• În prezent, nicio dată nu sugerează adaptări centrale similare după zaharoză.
Obezitatea și tulburările legate de obezitate reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea publică. S-a sugerat că dependența de alimente este un concept clinic valid și că dependența de alimente este un factor care contribuie la epidemia de obezitate. Cercetările care implică diete cu acces restricționat „binge” au arătat că rozătoarele vor prezenta un comportament legat de zaharoză, care amintește de dependența de substanțe, în anumite condiții. O întrebare care rămâne, totuși, este dacă alimentele sau anumite componente ale alimentelor posedă calități de dependență asemănătoare drogurilor de abuz. Alternativa este că „dependența de alimente” (sau mai degrabă „dependența de mâncare”) nu este o tulburare de consum de substanțe în sensul că oamenii sunt dependenți de orice substanță sau componentă specifică a alimentelor, ci mai degrabă o tulburare de dependență care implică dezinhibarea aportului alimentar în general. care are asemănări cu dependențele comportamentale, cum ar fi jocurile de noroc problematice. Aici descriem modul în care zahărul (o componentă candidată care generează dependență a alimentelor consumate frecvent) are efecte pe termen scurt și lung asupra creierului și comparăm acest lucru cu modul în care substanțele care creează dependență modifică funcțional sistemul dopaminergic mezolimbic. Ne concentrăm asupra acestui sistem, deoarece modificările de plasticitate în sistemul mezolimbic au fost implicate în dezvoltarea dependenței de droguri. Concluzionăm că zahărul are o influență directă puternică asupra sistemului dopaminer, care stă la baza calităților sale profunde de întărire. Cu toate acestea, în prezent există dovezi limitate care sugerează că aportul de zahăr induce modificări de plasticitate comparabile cu cele induse de drogurile de abuz. Astfel, pe baza literaturii actuale, propunem că este probabil că efectele pe termen lung ale zahărului asupra creierului sunt atât calitativ cât și cantitativ diferite de cele ale substanțelor care creează dependență.
;