J Gambl Stud. 2014 Dec 27.
Moghaddam JF1, Campos MD, Myo C, Reid RC, Fong TW.
Abstract
Problema și jucătorii patologici demonstrează niveluri ridicate de depresie, care pot fi legate de stiluri de coping, stări emoționale reactive și / sau de genetică (Potenza et al., Arch Gen Psychiatry 62 (9): 1015-1021, 2005; Getty et al. , J Gambl Stud 16 (4): 377-391, 2000). Deși depresia afectează rezultatele tratamentului (Morefield și colaboratorii, 12: 3-367, 379), cercetarea privind depresia în rândul jucătorilor în tratamentul rezidențial este deosebit de limitată. Acest studiu încearcă să abordeze acest deficit examinând cursul simptomelor depresive în rândul clienților, la un program rezidențial de jocuri de noroc din Statele Unite ale Occidentului.
Patruzeci și patru de adulți au primit o măsură săptămânală de depresie (Beck Depression Inventory-II, BDI-II) timp de opt săptămâni consecutive. Nivelurile de depresie au fost clasificate în trei grupe pe baza criteriilor standard de notare pentru BDI-II: depresie minimă / ușoară / moderată și severă. Rezultatele dintr-o analiză mixtă a modelului au indicat un efect principal pentru grup și timp, precum și o interacțiune între grup și timp.
Examinarea versanților pentru rata de schimbare pentru cele trei grupuri de depresie nu a indicat nicio schimbare în grupul non-depresiv și o scădere a scorului depresiei în timp atât pentru grupurile ușoare / moderate, cât și pentru cele severe deprimate. Pantele pentru cele două grupuri de depresie simptomatice nu au fost semnificativ diferite, indicând o rată similară de schimbare.
Se speculează că reducerile simptomelor depresiei pot fi legate de sentimente de auto-eficacitate, de limitarea / stabilizarea mediului și de efectele terapeutice ale tratamentului. Aceste rezultate ajută la evidențierea rolului proceselor semnificative în tratamentul rezidențial, inclusiv stabilizarea inițială, înțelegerea, auto-eficacitatea și terminarea.
;