Suprapunerea dependenței alimentare și a tulburărilor legate de consumul de substanțe: analiza studiilor pe animale și umane (2014)

Alimentele au atât componente homeostatice, cât și hedonice, ceea ce face o recompensă naturală puternică. Recompensa alimentară ar putea, prin urmare, să promoveze o escaladare a aportului și să declanșeze simptomele asociate cu retragerea, sugerând o paralelă comportamentală cu abuzul de substanțe. Modelele teoretice de recompensă și dependență alimentare au apărut, ridicând în continuare interogări privind valabilitatea legăturii dintre tulburările de utilizare a substanțelor, așa cum sunt clasificate clinic în DSM 5 și recompensa alimentară.

Aceste modele propun că produsele alimentare foarte plăcute, bogate în zahăr și / sau grăsimi, stimulează excesiv căile de recompense ale creierului. Mai mult, studiile au investigat, de asemenea, posibilitatea unei legături cauzale între recompensa alimentară și epidemia contemporană de obezitate, obezitatea fiind potențată și menținută datorită acestei recompense copleșitoare a alimentelor.

Deși recompensele naturale reprezintă un subiect fierbinte în definirea și clasificarea tulburărilor de utilizare a substanțelor, dovada conceptului și dovezile clare sunt încă neconcludente. Această revizuire se concentrează asupra rezultatelor disponibile din studiile experimentale pe modele animale și umane care explorează conceptul de dependență alimentară, într-un efort de a determina dacă descrie un fenotip specific și dacă există într-adevăr o asemănare neurobiologică între dependența de alimente și tulburările de utilizare a substanțelor. Ea descrie rezultatele rezultate din zahăr, grăsimi și dulce-grăsime bingeing în modelele de rozătoare, și evaluări comportamentale și neurobiologice în diferite populații umane.

Deși fragmente de dovezi comportamentale și neurobiologice care susțin un fenotip al dependenței alimentare la animale și la oameni sunt interesante, pare prematur să se ajungă la concluzia valabilității sale.