Biol Psihiatrie. 2009 Apr 15; 65 (8): 710-3. Epub 2009 Jan 1.
Bjork JM, Momenan R, Hommer DW.
Sursă
Divizia de neuroștiință clinică și cercetare comportamentală, Institutul Național pentru Abuzul de Droguri, Institutele Naționale de Sănătate, Bethesda, Maryland 20892, SUA. [e-mail protejat]
Abstract
FUNDAL:
Experimentele de neuroimagistică funcțională la subiecți de control sănătos au arătat că alegerea între recompense mici și imediate față de recompense mai mari, dar amânate, cu reducerea întârzierii (DD), sarcini recrutează cortexul mezofrontal și lateral lateral. S-ar putea lega diferențele individuale în materie de morfologie frontocorticală a materiei gri cu preferința pentru recompensarea imediată?
METODE:
Am asociat DD într-o sarcină de luare a deciziilor de laborator cu volumele proporționale de materie gri frontocorticală (GM) calculate din imagini de rezonanță magnetică segmentate la adulți sănătoși 29.
REZULTATE:
Volumele de GM ale cortexului frontal dorsolateral și inferolateral (corectate ca proporție a volumului cerebral întreg cerebral), fiecare corelat invers cu preferința pentru mulțumirea imediată în timpul luării deciziilor, indicat de constanta DD k. În schimb, nici volumul GM de cortex orbitofrontal sau mezofrontal proporțional, nici volumul cerebral cerebral (CBV) sau volumul intracranian total (ICV; o măsură a creșterii maxime a creierului) au fost corelate semnificativ cu severitatea DD.
CONCLUZII:
Severitatea reducerii recompenselor întârziate se corelează cu morfologia GM frontocorticală proporțională laterală, dar nu și cu măsurile creierului întreg. Având în vedere dovezi ale anomaliilor frontocorticale în dependența de substanță și sociopatie, studiile viitoare pot evalua dacă volumul frontocortical redus în sine este un marker morfologic sau un factor de risc pentru incapacitatea de a întârzia satisfacția în tulburările psihiatrice.
;