Addict Behav. 2015 Nov 26. pii: S0306-4603(15)30056-3. doi: 10.1016/j.addbeh.2015.11.005.
Király O1, Sleczka P2, Pontes HM3, Urban R4, Griffiths MD3, Demetrovics Z4.
Abstract
INTRODUCERE:
Includerea tulburărilor de jocuri pe internet (IGD) în DSM-5 (Secțiunea 3) a dat naștere multor dezbateri academice cu privire la criteriile propuse și operaționalizarea lor. Scopul prezentului studiu a fost triplu: să (i) să dezvolte și să valideze un scurt instrument psihometric (Ten-Item Internet Gaming Disorder Test; IGDT-10) pentru a evalua IGD folosind definițiile sugerate în DSM-5, (ii) să contribuie la dezbaterea în curs privind utilitatea și validitatea fiecăruia dintre cele nouă criterii IGD (folosind Teoria răspunsului la itemi [IRT]) și (iii) investigați pragul de limită sugerat în DSM-5.
METODE:
Un eșantion de jucători online de 4887 de jucători (interval de vârstă 14-64 de ani, vârsta medie 22.2 ani [SD=6.4], 92.5% bărbați) a fost colectat prin Facebook și un site web legat de jocuri cu cooperarea unei reviste de jocuri populare din Ungaria. Un voucher de cumpărături de aprox. 300 de euro au fost extrași între participanți pentru a stimula participarea (adică, stimulent la loterie). Analiza factorială de confirmare și un model de regresie structurală au fost utilizate pentru a testa proprietățile psihometrice ale IGDT-10 și analiza IRT a fost efectuată pentru a testa performanța de măsurare a celor nouă criterii IGD. În cele din urmă, analiza clasei latente împreună cu analiza de sensibilitate și specificitate au fost utilizate pentru a investiga pragul de limită propus în DSM-5.
REZULTATE:
Analiza a susținut validitatea, fiabilitatea și adecvarea IGDT-10 pentru a fi utilizat în cercetările viitoare. Constatările analizei IRT sugerează că IGD se manifestă printr-un set diferit de simptome, în funcție de nivelul de severitate al tulburării. Mai precis, „continuare”, „preocupare”, „consecințe negative” și „scăpare” au fost asociate cu o severitate mai mică a IGD, în timp ce criteriile „toleranță”, „pierderea controlului”, „renuntarea la alte activități” și „înșelăciune” au fost asociate cu niveluri mai severe. „Preocuparea” și „scăparea” au furnizat foarte puține informații pentru estimarea severității IGD. În cele din urmă, pragul sugerat DSM-5 părea a fi susținut de analizele noastre statistice.
CONCLUZII:
IGDT-10 este un instrument valid și de încredere pentru a evalua IGD așa cum este propus în DSM-5. Aparent, cele nouă criterii nu explică IGD în același mod, sugerând că sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua caracteristicile și complexitățile fiecărui criteriu și modul în care acestea explică IGD.
;