Modularea motivației apetitoare de către receptorii cortico-mu-opioid prefrontal este dependentă de semnalul local de receptor dopaminic D1 (2018)

Neuropharmacology. 2018 septembrie 15;140:302-309. doi: 10.1016/j.neuropharm.2018.07.033.

Selleck RA1, Giacomini J2, Buchholtz BD3, Lacul C3, Sadeghian K4, Baldo BA5.

Abstract

Neurotransmisia opioidelor a fost implicată în tulburările psihiatrice care prezintă control redus asupra motivației apetitive, cum ar fi dependența și tulburarea de alimentație excesivă. Am arătat anterior că infuziile de agonist DAMGO a receptorului μ-opioid (μOR) în cortexul prefrontal ventromedial (vmPFC) au indus hiperfagie, activitate motorie crescută și răspuns sporit întărit cu zaharoză în sarcina de raport progresiv al sarcinii (PR), care evaluează valoarea motivațională a unui stimulent. Aceste efecte nu au fost reproduse prin perfuzia intra-PFC a unei varietăți de agoniști și antagoniști ai dopaminei (DA), sugerând că manipularea sistemelor DA intra-PFC singură nu este suficientă pentru a reproduce efecte asemănătoare μOR. Cu toate acestea, acest lucru nu exclude interacțiunile dintre PFC DA și sistemele μ-opioide. Aici am folosit cocktail-uri de medicamente intra-vmPFC care conțin DAMGO și SCH 23390 (un antagonist al receptorului DA D1) pentru a determina dacă creșterea motivației apetitive și a activității motorii determinate de stimularea intra-vmPFC μOR necesită semnalizare intactă prin receptorii vmPFC D1. Blocarea receptorilor D1 cu SCH 23390 a atenuat îmbunătățirea punctului de întrerupere PR și creșterea comportamentului de tip explorator și a inițierii hrănirii provocate de stimularea intra-vmPFC μOR. Aceste rezultate stabilesc că semnalizarea intra-vmPFC D1 este necesară pentru exprimarea efectelor comportamentale evocate de stimularea μOR în cadrul PFC și sugerează în continuare că tonul D1 joacă un rol de activare sau permisiv în exprimarea efectelor provocate de μOR. Dirijarea simultană a ambelor sisteme μ-opioid și D1 poate reprezenta o strategie de tratament mai eficientă (comparativ cu blocarea μOR numai) pentru tulburările psihiatrice caracterizate prin dereglarea motivației apetitive.

CUVINTE CHEIE: Receptorul D1 de dopamină; Hrănire; Motivația alimentară; receptor mu-opioid; Cortexul prefrontal; Şobolan