Circuitele frontostriatale, conectivitatea funcțională în stare de repaus și controlul cognitiv în tulburările de joc pe internet (2016)

Addict Biol. 2016 Jan 14. doi: 10.1111 / adb.12348.

Yuan K1,2,3, Yu D3, Cai C1,2, Feng D1,2, Li Y1,2, Bi Y1,2, Liu J1,2, Zhang Y1,2, Jin C4, Li L5, Qin W1,2, Tian J1,2,6.

Abstract

Dovezile convergente au identificat deficitele de control cognitiv în tulburările jocurilor de noroc pe internet (IGD). Recent, dovezile mondiale au arătat că conectivitatea funcțională în stare de repaus (RSFC) și conectivitatea structurală a circuitelor frontostriale pot modula controlul cognitiv la persoanele sănătoase. Din păcate, se cunoaște relativ puțin despre caracterizarea profundă la nivel de circuit a căilor frontale (atât striatul dorsal cât și ventralul) în timpul perioadei de repaus și asocierea lor cu controlul cognitiv în IGD. În studiul actual, diferențele dintre volumul striat și rețelele RSFC au fost investigate între indivizii tineri IGD 43 și controalele sănătoase 44. Între timp, deficitele de control cognitiv au fost evaluate de performanțele taskului Stroop. Constatările neuroimagistice au fost apoi corelate cu comportamentul sarcinilor Stroop. La subiecții IGD, am demonstrat un volum crescut de caudat drept și nucleu accumbens (NAc), precum și rezistența redusă a CFFC a cortexului dorsal prefrontal (DLPFC) -ciclu și cortexul orbitofrontal (OFC) -NAc. Volumele NAc au fost corelate pozitiv cu scorurile de teste de dependenta de internet din IGD. Volumul de caudat și DLFC-Caudate RSFC a fost corelat cu controlul cognitiv afectat (erori mai incongruente în sarcina Stroop) în IGD. În concordanță cu constatările privind tulburarea utilizării substanțelor (SUD), am detectat diferențele dintre RSA și volumul striatumului și am identificat diferențele dintre RSI și controalele sănătoase, ceea ce a demonstrat un anumit grad de asemănare între IGD și SUD. Mai important, deficitele de control cognitiv în IGD au fost corelate cu rezistența redusă a frontonitei RSFC. Se speră că rezultatele noastre ar putea pune în evidență mecanismele neurobiologice ale IGD și ar sugera noi potențiale obiective terapeutice pentru tratament.