An : 2011 | Volum : 6 | Emisiune : 26 | Pagină : 2037-2041
Ling Ge1, Xiuchun Ge2, Yong Xu3, Kerang Zhang3, Jing Zhao4, Xin Kong4 1 Departamentul de Psihologie Medicală, Shanxi Medical College pentru Educație Continuă, Taiyuan 030012, provincia Shanxi, China
2 Shanxi Cardiovascular Hospital, Taiyuan 030024, provincia Shanxi, China
3 Departamentul de Psihiatrie, primul spital din Shanxi Medical University, Taiyuan 030001, provincia Shanxi, China
4 Colegiul de Științe Umaniste și Științe Sociale, Universitatea Shanxi Medical, Taiyuan 030001, provincia Shanxi, China
Legătură la ABSTACT
Rezultatele cercetării curente a ERP la persoanele care suferă de IAD au fost în concordanță cu rezultatele studiilor anterioare privind alte dependențe [17-20]. În mod specific, am constatat o amplitudine P300 redusă și o latență P300 mai lungă la persoanele care prezintă comportamente de dependență comparativ cu controalele sănătoase. Aceste rezultate susțin ipoteza că mecanismele patologice similare sunt implicate în diferite comportamente de dependență.
DE LA CONCLUZIE
Rezultatele cercetării curente a ERP la persoanele care suferă de IAD au fost în concordanță cu rezultatele studiilor anterioare privind alte dependențe [17-20]. În mod specific, am constatat o amplitudine P300 redusă și o latență P300 mai lungă la persoanele care prezintă comportamente de dependență comparativ cu controalele sănătoase. Aceste rezultate susțin ipoteza că mecanismele patologice similare sunt implicate în diferite comportamente de dependență.
Câteva studii anterioare s-au axat pe asocierea dintre IAD și P300, raportând amplitudinile P300 reduse [11, 20]. În contrast, nu am observat o reducere semnificativă a amplitudinii P300 în studiul prezent. Cu toate acestea, am constatat că latența prelungită P300 a fost asociată cu IAD, conform unui studiu anterior [20]. Deși nu se pot trage concluzii clare cu privire la discrepanța dintre amplitudinea P300, dimensiunea eșantionului și puterea statistică au jucat un rol major. Studiul actual a examinat o dimensiune relativ mare a eșantionului (n = 38), recrutarea sistematică și criteriile stricte de excludere pentru diagnosticarea IAD. Constatările prezente pot fi, prin urmare, mai fiabile din punct de vedere statistic decât cele din studiile anterioare, dar ar trebui interpretate cu prudență. Pe de altă parte, vârsta participanților poate fi afectată și rezultatele. Toate persoanele din eșantionul nostru au fost bărbați de vârstă medie (vârsta medie a participanților la IAD: 32.5 ± 3.2 ani, vârsta medie a controalelor: 31.3 ± 10.5 ani), în timp ce o populație mai mică a eșantionului a fost examinată în studiul anterior de către Yu et al [11] (vârsta medie a subiecților IAD: 22.0 ± 0.9 ani; vârsta medie a controalelor: 22.0 ± 0.7 ani). Este posibil ca alocarea cu atenție a resurselor de prelucrare cognitivă să fie mai importantă în dezvoltarea IAD la persoanele în vârstă, comparativ cu persoanele mai tinere.
O altă constatare importantă a studiului prezent a fost că latența P300 prelungită inițial la persoanele cu IAD a scăzut semnificativ după CBT. Având în vedere insuficiența studiilor privind IAD, inclusiv tratamentul și măsurile de urmărire, asocierea dintre latența P300 și tratamentul cu IAD în eșantionul nostru trebuie interpretată cu prudență. Trebuie efectuate cercetări suplimentare pentru a reproduce această constatare, utilizând mărimi mari ale eșantionului și alte tipuri de tratament. Ponderea P300 este considerată a furniza o măsură a alocării resurselor atenționale [21], iar prelungirea acestei componente ERP a fost discutată ca un indice al proceselor neurodegenerative care afectează dimensiunea de callosal și eficiența transmisiei interhemisferice [22-23]. Constatările de față sugerează că persoanele cu IAD pot avea probleme cu viteza percepției și procesarea cognitivă a stimulilor auditivi. Din cauza cunoștințelor limitate despre funcția cognitivă în IAD, este în prezent dificil să se identifice mecanismele potențiale care stau la baza efectului de latență P300.
Studiile anterioare au raportat că P3 reprezintă o familie de componente asociate, dar disociabile, inclusiv "Novelty" P3a și "Target" P3b [24-25]. P3a reprezintă un răspuns automat de orientare la noii stimuli sau la alți factori [24, 26]. P3b este frecvent asociat cu atenție voluntară și actualizarea memoriei de lucru [27]. În studiul de față, s-au găsit corelații nu numai între latența P3a și P3b și IAD, dar și cu efectul CBT. În schimb, nu s-au găsit asocieri cu componentele N1 și P2. În timp ce componenta N2 nu a fost corelată cu efectele CBT, ea a fost asociată cu IAD. Luate impreuna, aceste constatari au aratat ca deficitele in functia cognitiva asociate cu IAD nu sunt legate de selectie si atentie la noi stimuli (N1 si P2). Mai degrabă, IAD pare să implice răspunsuri la stimuli noi (P3a), memorie de lucru (P3b) și recunoaștere conștientă (N2). Mai mult, o parte a funcției cognitive ar putea fi îmbunătățită prin intervenția psihologică pe termen scurt. Aceste concluzii preliminare sunt clar speculative în prezent și necesită o confirmare suplimentară în studiile viitoare.
Pe scurt, sa constatat că o latență prelungită P300 este asociată cu IAD. Această latență prelungită P300 a scăzut la niveluri normale după un program CBT de trei luni. Aceste constatări indică faptul că deficitele funcției cognitive pot fi implicate în IAD și că acestea pot fi îmbunătățite prin tratamentul psihologic clinic. Sunt necesare studii suplimentare care examinează această asociere pentru a reproduce această constatare în diferite eșantioane de vârstă și cu o dimensiune mai mare a eșantionului.
;
