Martie 2018, Arhivele comportamentului sexual
DOI 10.1007 / s10508-018-1201-z
Bőthe, Beáta, Réka Bartók, István Tóth-Király, Rory C. Reid, Mark D. Griiths, Zsolt Demetrovics și Gábor Orosz.
Abstract
Criteriile pentru tulburarea hipersemuală (HD) au fost propuse spre examinare în DSM-5, dar în cele din urmă au fost excluse din mai multe motive. Indiferent, cercetarea continuă să investigheze comportamentul hipersexual (HB). Inventarul comportamentului hipersexual (HBI) este una dintre cele mai robuste scale care evaluează HB, dar este necesară o examinare suplimentară pentru a explora proprietățile sale psihometrice în rândul diferitelor grupuri. Prin urmare, scopul studiului a fost de a examina generalizabilitatea HBI într-un eșantion mare, variat, neclinic (N = 18,034 participanți, femele = 6132, 34.0%, Mage = 33.6 ani, SDage = 11.1) gen și orientare sexuală. Testarea invarianțelor de măsurare a fost efectuată pentru a asigura că comparațiile bazate pe orientarea sexuală și sexuală au fost semnificative. Rezultatele au demonstrat că atât sexul, cât și orientarea sexuală au fost luate în considerare (bărbații heterosexuali față de bărbații LGBTQ față de femelele heterosexuale față de femelele LGBTQ), bărbații LGBTQ au avut mijloace latente semnificativ mai mari asupra factorilor HBI. Rezultatele au demonstrat, de asemenea, că bărbații LGBTQ au avut cele mai mari scoruri pentru alți indicatori posibili de hipersexualitate (de exemplu, frecvența masturbării, numărul partenerilor sexuali sau frecvența vizionării pornografiei). Aceste indicii sugerează că bărbații LGBTQ pot fi un grup cel mai expus riscului de a se angaja în comportament hipersexual, iar femeile LGBTQ prezintă un risc mai mare de a se angaja în activități hipersexuale din cauza problemelor de coping. Având în vedere natura la scară largă a studiului, indigenii contribuie semnificativ la corpul în creștere al literaturii despre hipersexualitate.
;
