J Psihiatrie psihologică pentru copii. 2014 Jun;55(6):635-54. doi: 10.1111/jcpp.12197.
Abstract
Obiective și domeniu:
Utilizarea telefoanelor mobile și a internetului de către tineri a crescut rapid în ultimul deceniu, ajungând la saturația copilăriei mijlocii în țările dezvoltate. Pe lângă multe beneficii, conținutul online, contactul sau conduita pot fi asociate cu riscul de daune; majoritatea cercetărilor au examinat dacă rezultatele agresive sau sexuale rezultă din aceasta. Examinăm natura și prevalența acestor riscuri și evaluăm dovezile referitoare la factorii care cresc sau protejează împotriva daunelor care rezultă din astfel de riscuri, astfel încât să informăm baza de cunoștințe universitare și practicantă. De asemenea, identificăm provocările conceptuale și metodologice întâlnite în acest corp de cercetare relativ nou și evidențiem lacunele presante de cercetare.
METODE:
Având în vedere ritmul schimbării pe piața tehnologiilor de comunicare, analizăm cercetările publicate de la 2008. În urma unei căutări bibliografice amănunțite a literaturii din disciplinele cheie (psihologie, sociologie, educație, studii media și științe de calcul), analiza se concentrează pe studii empirice recente, de înaltă calitate, contextualizând acestea într-o imagine de ansamblu a domeniului.
Constatări:
Riscurile de intimidare cibernetică, contactul cu străini, mesaje sexuale („sexting”) și pornografie afectează în general mai puțin de unul din cinci adolescenți. Estimările prevalenței variază în funcție de definiție și măsurare, dar nu par să crească substanțial odată cu creșterea accesului la tehnologiile mobile și online, posibil deoarece aceste tehnologii nu prezintă niciun risc suplimentar pentru comportamentul offline sau pentru că orice riscuri sunt compensate de o creștere proporțională a siguranței conștientizare și inițiative. Deși nu toate riscurile online au ca rezultat daune auto-raportate, o serie de consecințe negative emoționale și psihosociale este dezvăluită prin studii longitudinale. Util pentru identificarea copiilor care sunt mai vulnerabili decât ceilalți, dovezile relevă mai mulți factori de risc: factori de personalitate (căutare de senzații, stimă de sine scăzută, dificultăți psihologice), factori sociali (lipsa sprijinului părinților, norme ale colegilor) și factori digitali (practici online , abilități digitale, site-uri online specifice).
CONCLUZII:
Riscurile mobile și online sunt din ce în ce mai legate de riscurile preexistente (offline) din viața copiilor. Sunt identificate lacunele de cercetare, precum și implicațiile pentru practicieni. Provocarea este acum de a examina relațiile dintre diferite riscuri și de a construi pe risc și factorii de protecție identificați pentru a proiecta intervenții eficiente.
CUVINTE CHEIE: cyberbullying; protecția împotriva vătămărilor copilului; cyber-agresiune; Internet; tehnologii online și mobile; factori de risc; mesagerie sexuală și pornografie
;
